a

Lorem ipsn gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auci elit consequat ipsutis sem nibh id elit dolor sit amet.

Image Alt

Istoria atelierelor noastre

  /  interviu   /  Istoria atelierelor noastre

Istoria atelierelor noastre

Marin

Era pe vremea când eram inginer stagiar la o intreprindere la Turda. Până să-mi găsească o garsonieră directorul (om de treaba) mi-a găsit un mic spaîiu la un preot, prieten de-al lui. S-a nimerit atunci că voiam la un moment dat să fac un mic desen cadou unei fetițe tare drăguțe a unei cunoștinte. Fetiței i-am zis că-i ca un drăcușor. Și m-am gândit că asta ar fi cel mai potrivit sa fac. Un desen cu un drăcușor. Și ca acest drăcușor să nu aibă nimic malefic, din capul locului mi-am zis că ar fi f. bine să lăcrimeze. Și m-am apucat de treabă. Dar spre surprinderea mea, nu reușeam nicicum să obțin o expresie potrivită. Așa că am pregatit o mulțime de coli A4 și dă-i cu tușul negru până în sfârșit am obținut o variantă care m-a mulțumit și am rezolvat problema cu succes. Iar cu celelalte f. multe încercări numai bine am acoperit pereții cămăruței preotului, creîndu-mi un pic de spațiu personal. Când am primit garsoniera de la intrepridere am plecat în grabă de la preot și am lasat desenele pe perete. A doua zi m-a chemat directorul la el in birou și s-a apucat să râdă nestăvilit: cum am putut să-i umplu casa unui preot cu draci pe pereți! Dar, mai târziu, am refăcut dracușorul care lăcrimează și l-am imprimat pe primele mele cărți de vizită ca pictor și l-am pus pe ușa cămăruței din pivniță (demisolul casei socrilor unde am fost primit) în care mi-am amenajat primul atelier de pictură. Deoarece pictam în casă și făceam miros și murdărie, m-am bucurat atât de mult de acest spațiu numai al meu ca atelier, încât imediat am scris cu ce am găsit la îndemână, o bucată de cretă albastră ,pe ușă : Paradisul regăsit. Aici am lucrat cel mai mult timp.

Spațiul era însă cam neîncăpător și lumina naturală prea puțină, așa că am folosit treptat la maxim orice loc, o mulțime de rafturi și mai multe becuri. Apoi, la un moment dat, folosind garajul mai mult ca depozit, Monica a insistat să-l golim să-l punem la punct și să facem un atelier de pictură mai bun. Și a fost bine. Acum aici lucrez în ulei, în pivniță fac toate treburile legate de tablouri și sus în casă lucrez în acuarelă.”

Vara, Marin se retrage la cabană, în Apuseni, unde și-a amenajat un mic atelier în pod. Ocazional, el încercă (fără succes) să își inițieze nepotul într-ale artei și răbdării.

Ana

Ana a început să picteze în atelierul tatălui ei din pivniță, iar apoi și-a amenajat un colț în garajul familiei. Mai târziu, la revenirea de la studii înalte, a peregrinat în diverse spații – alături de Elena Crișan într-un atelier închiriat din blocul UAP de pe str. Albac, împreună cu Elena și apoi Viviana Toșa pe str. Anatole France, și în cele din urmă doar cu Viviana pe str. Gen. Dragalina. Presa de grafică a fost transportată cu mari chinuri între aceste locații. După o perioada de inactivitate artistică pe motive maternale, în anul fatidic 2020 Ana a revenit la atelierul acum înoit din garajul familiei (fiind nepractică plata chiriei în altă parte).