Istoria atelierelor noastre
MarinEra pe vremea când eram inginer stagiar la o intreprindere la Turda. Până să-mi găsească o garsonieră directorul (om de treaba) mi-a găsit un mic spaîiu la un preot, prieten de-al lui. S-a nimerit atunci că voiam la un moment dat să fac un mic desen cadou unei fetițe tare drăguțe a unei cunoștinte. Fetiței i-am zis că-i ca un drăcușor. Și m-am gândit că asta ar fi cel mai potrivit sa fac. Un desen cu un drăcușor. Și ca acest drăcușor să nu aibă nimic malefic, din capul locului mi-am zis că ar fi f. bine să lăcrimeze. Și m-am apucat de treabă. Dar spre surprinderea mea, nu reușeam nicicum să obțin o expresie potrivită. Așa că am pregatit o mulțime de coli A4 și dă-i cu tușul negru până în sfârșit am obținut o variantă care m-a mulțumit și am rezolvat problema cu succes. Iar cu celelalte f. multe încercări numai bine am acoperit pereții cămăruței preotului, creîndu-mi un pic de spațiu personal. Când am primit garsoniera de la intrepridere am plecat în grabă de la preot și am lasat desenele pe perete. A doua zi m-a chemat directorul la el in birou și s-a apucat să râdă