Pictura în pastel
Tehnica picturii în pastel pare o joacă de copii - nu ai nevoie de cât de niște cretă și o coală de hârtie. De fapt, tehnica este una veche, folosită de o serie de mari artiști precum Degas, Delacroix sau Renoir. Denumirea de pastel provine din latină, pastellum (pastă), și face referire la modul de producere al ”bețelor” colorate, realizate din pigmenți pisați amestecați cu apă sau un adeziv rășinos, presați sau extrudați în formă de bețe sau creioane. Pastelurile mai vechi, folosite încă din Renaștere și devenite populare în Anglia și Franța secolelor 17 și 18, erau de tip uscat. Modalitățile mai noi de manufacturare folosesc alți agenți pentru coeziune, existând pasteluri uleioase sau solubile în apă.Tehnica clasică, cu pasteluri moi, prăfoase, presupune schițarea, colorarea și amestecarea culorilor direct pe suport, de obicei hârtie specială pentru grafică cu Ph neutru. Pentru întrepătrunderea culorilor se folosesc radiere speciale sau chiar degetele, iar pentru stabilizarea lucrărilor se aplică un strat de fixativ. Picturile în pastel conferă impresia de prospețime, culorile apropiindu-se cel mai mult de nuanțele naturale ale pigmenților folosiți în artă.Vezi tablouri în pastel de Marin Gruia.
Linogravura
Linogravura este una dintre cele mai simple tehnici grafice. Desenul este transferat pe o placă de linoleum (în oglindă, deoarece la imprimare partea dreapta devine stanga tabloului) și apoi incizat cu dăltițe speciale. Placa de linoleum sculptat este apoi acoperită cu cerneală tipografică (cu rola, cu degetul, cu un burete, sau în alte moduri) iar motivul se imprimă pe hârtie prin presare (la presa tipografică, prin apăsare cu degetele, cu o lingură, cu un bec, etc.) si apoi se lasa la uscat ca. 2 zile. Lucrările de linogravură pot fi unicat (dacă cerneala este imprimată printr-o tehnică specială) sau realizate în serii mici (aceeași plăcuță cu aceeași culoare de cerneală plicată cu rola, până la erodarea plăcuței). Linogravurile multicolore se pot datora aplicării mai multor cerneluri tipografice pe aceași placă în același timp, aplicării succesive a mai multor plăci pe aceeași hârtie sau colorării manuale a gravurii cu acuarelă sau acrilic după uscare.Linogravurile se semnează și se datează de regulă în creion, se numerotează dacă sunt serii mici sau se indică prin EA faptul că sunt unicat (epreuve d'artiste, probă a artistului).
Istoria atelierelor noastre
MarinEra pe vremea când eram inginer stagiar la o intreprindere la Turda. Până să-mi găsească o garsonieră directorul (om de treaba) mi-a găsit un mic spaîiu la un preot, prieten de-al lui. S-a nimerit atunci că voiam la un moment dat să fac un mic desen cadou unei fetițe tare drăguțe a unei cunoștinte. Fetiței i-am zis că-i ca un drăcușor. Și m-am gândit că asta ar fi cel mai potrivit sa fac. Un desen cu un drăcușor. Și ca acest drăcușor să nu aibă nimic malefic, din capul locului mi-am zis că ar fi f. bine să lăcrimeze. Și m-am apucat de treabă. Dar spre surprinderea mea, nu reușeam nicicum să obțin o expresie potrivită. Așa că am pregatit o mulțime de coli A4 și dă-i cu tușul negru până în sfârșit am obținut o variantă care m-a mulțumit și am rezolvat problema cu succes. Iar cu celelalte f. multe încercări numai bine am acoperit pereții cămăruței preotului, creîndu-mi un pic de spațiu personal. Când am primit garsoniera de la intrepridere am plecat în grabă de la preot și am lasat desenele pe perete. A doua zi m-a chemat directorul la el in birou și s-a apucat să râdă
Interviu cu Marin Gruia
Deddy, când te-ai apucat de pictat, când ți-ai dat seama că te interesează în mod special? M-am născut la Dej în 1949. Atât eu, cât și fratele meu (mai mic cu un an) am fost copii cuminți și elevi premianți. În liceu era limpede că eram structurați pentru domeniile umaniste (literatură, arte, meditație) dar, cu toate acestea, când a trebuit să alegem o meserie, am fost nevoiți (în acele vremuri), ca băieți, să urmăm facultăți ”realiste”. Am terminat amândoi Institutul Politehnic din Timișoara și am devenit ingineri, eu chimist, iar el electromecanic. Au urmat mulți ani de insatisfacții profesionale, dar în cele din urmă ne-am urmat chemarea, eu am devenit pictor, iar el scriitor și critic literar. După terminarea facultății eu am lucrat ca cercetător științific în domeniul maselor plastice, simțind tot mai acut că îmi irosesc viața. Am început să pictez și să mă instruiesc ca autodidact. Am evoluat și progresat încet. Treptat însă am început să câștig din tablouri, constant, mai mult decât salariul (mic) de cercetător. La un moment dat am fost primit membru colaborator al Fondului Plastic UAP din Cluj și am început să expun permanent în galeriile UAP din orașe importante din țară (Cluj, Satu-Mare, Oradea,