a

Lorem ipsn gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auci elit consequat ipsutis sem nibh id elit dolor sit amet.

Image Alt

Blog

Noutăți din atelier

Linogravura este una dintre cele mai simple tehnici grafice. Desenul este transferat pe o placă de linoleum (în oglindă, deoarece la imprimare partea dreapta devine stanga tabloului) și apoi incizat cu dăltițe speciale. Placa de linoleum sculptat este apoi acoperită cu cerneală tipografică (cu rola, cu degetul, cu un burete, sau în alte moduri) iar motivul se imprima pe hartie prin presare (la presa tipografică, prin apăsare cu degetele, o lingură, un bec, etc.) si apoi se lasa la uscat ca. 2 zile. Lucrările de linogravură pot fi unicat (dacă cerneala este imprimată printr-o tehnică specială) sau realizate în serii mici (aceeași plăcuță cu aceeași culoare de cerneală plicată cu rola, până la erodarea plăcuței). Linogravurile multicolore se pot datora aplicării mai multor cerneluri tipografice pe aceași placă în același timp, aplicării suprapuse a mai multor plăci pe aceeași hârtie sau colorizării manuale a gravurii cu acuarelă sau acrilic. Linogravurile se semnează și datează în creion, se numerotează dacă sunt serii mici, sau se indică prin EA faptul că sunt unicat (epreuve d'artiste, probă a artistului).

Ana a început să picteze în atelierul tatălui ei, și-a făcut apoi un colț al ei în garajul familiei și mai târziu, la revenirea de la studii înalte, a peregrinat în diverse spații - alături de Elena Crișan într-un atelier închiriat din spațiul UAP de pe str. Albac, împreună cu Elena și apoi Viviana Toșa pe str. Anatole France, și în cele din urmă doar cu Viviana pe str. Gen. Dragalina. În anul fatidic 2020, Ana a revenit în sândul familiei, fiind prea scumpă plata chiriei în altă parte :) Marin a fost mai statornic, organizându-și primul atelier în subsolul casei socrilor de pe str. Dimitrie Cantemir (dar pictând și la serviciu, în sertarul biroului, până la demisia din cariera de inginer chimist). Deși tot nu i s-a permis să creeze prea mult în spațiile de locuit (din cauza mirosului persistent al culorilor de ulei), în anii din urmă a amenajat fostul garaj în atelierul în care vă invităm să ne vizitați astăzi. Vara, Marin se retrage la cabană, în Apuseni, unde și-a amenajat un mic atelier în pod. Ocazional, încercă (fără succes) să își inițieze nepotul într-ale artei și răbdării.

Deddy, cand te-ai apucat de pictat, cand ți-ai dat seama că te interesează în mod special? M-am născut la Dej în 1949. Atât eu, cât și fratele meu (mai mic cu un an) am fost copii cuminți și elevi premianți. În liceu era limpede că eram structurați pentru domeniile umaniste (literatură, arte, meditație) dar, cu toate acestea, când a trebuit să alegem o meserie, am fost nevoiți (în acele vremuri), ca băieți, să urmăm facultăți ”realiste”. Am terminat amândoi Institutul Politehnic din Timișoara și am devenit ingineri, eu chimist, iar el electromecanic. Au urmat mulți ani de insatisfacții profesionale, dar în cele din urmă ne-am urmat chemarea, eu am devenit pictor, iar el scriitor și critic literar. După terminarea facultății eu am lucrat ca cercetător științific în domeniul maselor plastice, simțind tot mai acut că îmi irosesc viața. Am început să pictez și să mă instruiesc ca autodidact. Am evoluat și progresat încet. Treptat însă am început să câștig din tablouri, constant, mai mult decât salariul (mic) de cercetător. La un moment dat am fost primit membru colaborator al Fondului Plastic UAP din Cluj și am început să expun permanent în galeriile UAP din orașe importante din țară (Cluj, Satu-Mare, Oradea, Arad, Sibiu), precum și în galerii private din Cluj, București, Brașov, Constanța. S-a format o clientelă care venea acasă, la atelier. Mulți cumpărau tablouri pentru cadouri în străinătate. Am participat și la expoziții la Dortmund, Namur, Bruxelles, Tokay. După Revoluție, în 1992, am renunțat la serviciu și de atunci m-am